Saptamana asta, de fapt la finalul ei, cum bine stiti in capitala a avut loc in targ de nunti pentru cei interesati. Vineri si sambata nu am fost tentati (eu si prietenul meu) sa mergem si sa vizitam acest targ, dar duminica a avut loc o mica schimbare de planuri si ne-am trezit in Bucuresti.
Nu a fost tocmai bine si placut sa te trezesti devreme si sa te gandesti cu ce ajungi mai repede in capitala, avand in vedere ca noi suntem sin provincie. Cu toate astea recunosc faptul ca m-am trezit inaintea ceasului meu desteptator. Si da recunosc si lucrul mai putin favorabil pentru femei ca am avut suficient timp pentru a ma pregati si aici ma refer la imbracat si machiat. Stiu, stiu ca nu ma credeti ca am facut asta, dar a venit timpul sa mai ies putin din tiparele mele invechite, chiar daca acum mi se pare ridicol sa imi recunosc acest defect.
Poate va intrebati de ce am fost la acest targ, daca tot nu aveam in plan sa si achizitionam ceva, dar tentatia ajunsese la cote maxime si imi doream sa vad cu proprii mei ochi toate acele modele de rochite, care la televizor pareau incredibile…
Nu stiu sa va spun inca daca am avut un model foarte mult sau unul care sa ma faca sa visez la el. In general toate modelele pareau oarecum scoase din basme, dar poate ca am avut eu ghinionul sa nu o zaresc pe cea mai spectaculoasa!
In fine in alta ordine de idei m-am bucurat ca am ajuns aici. Am avut in sfarsit curajul sa mai socializez, sa revad oameni, dar si sa cunosc altii noi. Nu sunt o persoana care sa fie innebunita dupa socializare, de fapt as putea spune ca nu prea vorbesc, stiti voi teama aia de a vorbi in public si cu alti oameni – asta mi se intampla si mie, si da chiar mai rau de foarte multe ori…
Cum sunt curioasa din fire am fost pe la fiecare stand in parte sa vad daca ma atrage ceva sau nu. Si de ce sa nu spun adevarul cu aceasta ocazie am fost in trecere si pe la fotografii care au venit sa-si expuna diverse albume, care mai de care mai frumose, sofisticate si impresionante. Stiti ce m-a deranjat foarte mult ca fiecare in parte aveau aceeasi replica. Domnisoara, ai nevoie de un fotograf? Pe ce data aveti evenimentul? Nu asta ar fi fost problema, dar parca prea de tot… nici nu apucam sa plec de la un stand cu fotografii catre altul, ca nici nu ajungeam bine si intrebarea era indentica sau aproape identica…
Ma intreb oare, oamenii acestia nu stiu si ei sa spuna altceva? Parca cineva le fabricase acel text, iar ei nu au facut absolut nimic decat sa dea un copy si paste…. offf, oare cat de greu poate fi sa-ti faci un discurs originar, dar mai ales sa vorbesti cu oamenii liber, fara sa va ingraditi in nu stiu ce termeni sofisticati si bineinteles lasandu-va ascultatorii incurcati si nedeslusiti…
Adaugă un comentariu