E tarziu… poate prea tarziu si nu ma pot oprit din plans, poate asa sufletul meu se mai racoreste putin si va intelege ca oricat ar lupta nu se poate impotrivi judecatii umane.
Sunt singura sau am ramas singura pentru ca am fost prea ocupata sa rezolv problemele unor straini in loc sa-mi dedic timpul prietenilor si oamenilor apropiati mie.
Imi ajunge nu mai pot trai in trecut, in faptele mele din trecut, care incerca din rasputeri sa-mi strice prezentul si nu ma lasa sa ma concentrez la viitorul meu.
Astept un timp dupa care incerc sa-mi regasec vechii apropiati care m-au facut fericita, fericita in adevaratul sens al cuvantului. Cand voi reusi sa-mi infrunt problemele, temerile doar atunci voi stii ca am reusit sa ma eliberez de al meu trecut.
Adaugă un comentariu