Am o stare de ingrijorare, ma simt putin nostalgica si acest lucru ma face vulnerabila in fata multor lucruri sau persoane. Nu imi place cand sunt asa nostalgica, pentru ca ajung sa fiu ranita foarte usor de catre oamenii din jurul meu.
Starea asta de nostalgie nici macar nu imi da pace sa lucrez linistita, ma face sa plutesc in aer si sa ma simt de parca viata s-ar termina peste cateva ore. Nu stiu ce am. Nu imi pot explica ce am. Am crezut ca toata starea asta a mea se datoreaza de la vreme, ca este prea frig si prea urat afara si de aceea nu ma pot concentra si nu pot fi eu cea din totdeuna.
Sau poate ca astazi m-am trezit foarte devreme si ma gandesc ca inca nu mi-a trecut oboseala. Sau piesele amicului meu, pe care inca le asculta imi da starea asta de melancolie, o stare de visare in continuu. Parca nu imi era de ajuns ca sunt eu o visatoare trebuia sa-mi amplific aceasta stare… offf, ce ciudata am ajuns sa fiu.
Adaugă un comentariu