Stiti de ce imi place fimul indian? Pentru ca de fapt am inteles ca este singurul care ma face sa mai visez in lumea asta aglomerata. Si visez catre o lume mai buna, catre o lume in care pasiunea mea este libera si o pot fructifica, asa daca ma raportez in lumea reala toate aceste lucruri frumoase din viata mea dispar si imi ramane doar amaraciunea. M-am saturat de probleme, dar in fiecare zi mai aud de cate o problema, de cate vreun necaz, si m-am saturat sa am parte numai de neplaceri. Oare pana cand voi fi obligata sa suport toate astea? Ma intreb oare de ce nu pot fi fericita? De ce nu imi pot vedea mai departe de proiectele mele?
Am inceput sa fac eforturi uriase numai pentru a-mi indeplini visele, de fapt numai pentru ele mai traiesc si pentru toate acele promisiuni pe care mi le-am facut si pe care imi doresc sa le respect asa cum m-a invatat bunica ma. Cateva persoane m-au intrebat daca bunica mea a fost indianca, raspunsul este nu. Dar inca din copilarie ea a observat ca ceva este in neregula cu mine si a tot incercat sa ma faca sa zambesc, dar nu a reusit pana in ziua cand am dat peste costumele ei de la teatru, pentru ca ea era actrita si ii placea sa-si faca singura costumele din piesele de teatru pe care le interpreta. Asa am dat eu peste saree-uri si tot asa ea s-a gandit ca ar fi timpul sa inceapa sa ma faca sa zambesc spunandu-mi tot felul de lucruri frumoase, despre India si filmul indian, asa a inceput toata aceasta iubire… pot spune ca iubirea asta are cam aceeasi varsta cu cea a sufletului meu…
Adaugă un comentariu