M-am trezit ca am ajuns acasa fara sa stiu cum. Stiam ca oboseala acumulata era cu mult peste limita suportata de mine, dar voiam sa-mi vad adevaratele puteri, voiam sa ma inteleg si mai mult pe mine si mai mult de atat voiam sa vad cata munca pot face si cat efort, voiam sa stiu si sa ma sigur intr-un fel de cat poate sa acumuleze un corp, adica al meu corp. Dar am ajuns acasa… da, am ajuns acasa locul unde trebuia sa-mi gasesc linistea, sa ma relaxez, sa meditez si sa-mi odihnesc corpul a devenit mai mult un loc unde am muncit mai mult decat la birou, un loc de groaza, un cosmar. Si asta din cauza tatei si beneinteles a fratelui meu mai mic.
Le-a trecut prin cap sa faca putina ordine prin gospodarie si prin casa tocmai acum cand eu simteam si aveam nevoie de odihna. Am crezut ca poate sunt eu pe dos si nu pot sa-i inteleg, dar nu cred ca problema se afla undeva la ei, deoarece nici pe mama nu au avut vointe sa o asculte. Si nu stiu de ce dar am impresia ca acolo face fiecare ce vrea si cand vrea. Doamne cine sa-i mai inteleaga… Ii si vad peste doua trei zile cu toate lucrurile in jumatatea casei, cu dezordinea pana in gat si ei extenuati la maximum. Degeaba le-am propus eu sa facem aceasta mare curatenie, organizare ca nici nu stiu cum s-o numesc in vara, parca au fost surzi si nici nu m-au auzit, de bagat in seama nu mai vorbesc…
Vorba mamei cand nu ai cu cine sa te intelegi mai bine ii lasi in pace si iti vezi de drumul si de traba ta. Dar mai rau e fara rau si lista poate continua, ca de fapt pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti, iar in aceasta perioada de zbucium in care ei au impresia ca vor schimba tot confortul nostru mai rau ma irita pe mine cu atat mai mult in clipele astea de oboseala crunta cum ar spune fratele meu cand este foarte, foarte obosit.
Oare dintre cei doi inculpati ma intelege si pe mine cineva? Nu prea cred, drept dovada m-au pus la munca exact in momentul in care voiam sa ma intind in pat si sa ma odihnesc putin, putin. Tatal meu a venit la mine si mi-a spus asa pe un ton mai artagos da tu nu ai chef sa ne ajuti si pe noi? Ce crezi tu ca noi o sa facem toata treaba si in locul tau? Nu domnisoara e timpul sa ne ajuti si tu… ce puteam sa mai spui ceva, nici nu am mai avut curaj, dar nu voiam sa-mi supar tatal asa ca m-am ridicat din pat si am inceput sa-i ajut pe la treburi. Cara ceva intr-un loc, fugi si du altceva in altloc si tot asa. La un moment dat tata incerca sa gaseasca ceva si nu reusea asa a venit la mine si m-a intrebat unde poate gasi un capsator pneumatic. Bineinteles ca m-am uitat stramb la el si am inceput sa caut pe net ceva. Imi doream sa gasesc acel lucru cat mai repede pentru ca voiam sa ma asez odata in pat si sa ma linistesc.
Adaugă un comentariu