Vacanta asta am reusit sa-mi regasesc sentimentele, sa nu mai fiu ca de obicei rece cu cei din jurul meu. Poate ca aerul de munte m-a ajutat sa-mi revin, poate ca toate lucrurile frumoase care mi s-au intamplat in aceasta perioada m-au facut sa fiu asa cum nici nu ma gandeam ca pot fi. Nu eram sigura ca ma pot transforma intr-un timp atat de scurt, asa cum nici nu eram sigura ca pot duce la capat anumite lucruri, pe care mi le-am propus sa le fac, dar care nu am reusit intrucat timpul a fost mai siret decat mine. E oribil sa-ti doresti ceva si sa nu poti sa-l obtii, mai ales daca tu esti sigur ca poti face acel lucru.
In speranta ca voi reusi sa ma linistesc si sa am cateva clipe de pace interioara am acceptat provocarea verisoarei si prietenului ei, care apropo de cunoasteam de o caruta de ani si as putea spune ca imi este ca un frate mai mare, si da am plecat impreuna cateva zile la munte. A fost foarte relaxant, chiar daca la inceput m-am simtit putin ciudat de la caldura posibil sau de la drumul aglomerat. In afara de asta am avut tot timpul senzatia ca o sa ne busim curand sau ca ceva rau se va intampla, dar spre fericirea mea nu s-a intamplat asa.
Apoi am mai fost putin dezamagita si de locul unde trebuia sa ne cazam si etc. Caci da pana la urma tot acolo am ramas si ne-am cazat, deoarece alte locuri nu erau chiar daca noi ne-am fi dorit asta. Apoi camera mica si inghesuita m-a facut sa ma simt putin claustrofoba, chiar daca nu sunt. Acolo nu aveam loc sa arunc un pai caci altfel nu il mai gaseam in toata ingramadeala aia, dar a fost bine ca am fost pe aproape cu oameni dragi si sinceri. Caldura lor m-a facut sa ma gandesc la urmatoarele mele decizii si schimbari, cu toate ca nu imi este deloc usor.
Adaugă un comentariu