Vrem un nou început, dar suntem superficiali

Nu mai suport. M-am săturat de toate prostiile pe care sunt nevoită să le ascult zi de zi. Știu că nu sunt persoana perfectă. Știu că mai am foarte multe de învățat, la fel cum știu că uneori îmi lipsește acea răbdare ce mă caracteizează. Cu siguranță că asta este una dintre marile mele probleme. Nu sunt obișnuită să ascund lucrurile care nu îmi plac și da, evit cât pot de mult acele chestii care nu îmi fac plăcere și pe care le detest.

Poate că este prea mult când spun că detest ceva, dar alt cuvânt care să se potrivească exact cu ceea ce simt până acum nu am găsit. Marele meu noroc este acela că nu mă enervez din orice și una dintre calitățile mele de bază este tocmai calmul cu care tratez problemele din jurul meu. E adevărat că în fața colegilor la birou mă comport în alt fel, decât în fața prietenilor sau acasă în familie. Nu știu ce m-a găsit să vorbesc despre toate aceste lucruri, dar sincer nu mai suport ca în fiecare zi să aud diverse prostii.

Și cel mai rău dintre toate este că dacă încerci numai să îți exprimi câteva idei cu ceea ce se întâmplă ai să observi cum majoritatea oamenilor nici măcar nu te bagă în seamă. Or să spună ca în orice altă situație că nu este treaba ta și că mai bine îți vezi de problemele tale. În plus de asta mai sunt și acele persoane pe care le găsești la fiecare pas, încercând să-și impună propria părere și chiar mai mult să întindă bârfa dintr-o parte în alta. Abia reușesc să agreez aceste persoane, iar în ultima perioadă dau de ele din ce în ce mai des.

Ultima pățanie pe care am avut-o de acest fel a fost chiar zilele trecute. Așteptam microbuzul ca să pot pleca spre casă, spre casa mea de la țară, când două domnișoare își dădeau cu părerea despre un anume Charm Studios Bucuresti. Am reușit să mă stăpânesc să nu scot un sunet până a venit microbuzul și m-a scăpat de acel calvar. Mă gândeam așa la situația lor și încercam să nu le judec, să nu care cumva să gândesc precum celelalte persoane din jurul meu. Nu am de unde să știu ce se întâmplă în viața lor, cum nu am de unde să știu de toate nevoile și necesitățile pe care le aveau acestea.

Dar încerc totuși să fiu rațională, să fiu pe cât posibil obiectivă și să nu mă las pradă subiectivismului meu. Nu aș vrea să rănesc pe cineva cu ale mele vorbe, cu atât mai puțin să arăt cu degetul, dar uneori suntem atât de superficiali încât am uitat să mai fim umani. Pe de altă parte am vrea să avem parte de noi schimbări care să ne aducă posibilitatea unei noi vieți, unui nou început. Sunt conștientă de faptul că nimic nu se va schimba până ce noi nu vom învăța să ne acceptăm greșelile și să încercăm să le reparăm.