Dupa o masa copioasa acum pot sta linistita si sa-mi continui treaba mai departe. Nu imi place sa incep lucruri, ca mai apoi sa le las neterminate sau facute pe jumatate. Imi place cand incep ceva sa si termin, de aceea de foarte multe ori imi aman masa si chiar sunt momente cand efectiv uit ca imi este foame si ca trebuie sa mai ma hranesc si eu putin. Nu e o stare care sa ma pazeasca la fiecare pas, dar sunt momente si momente si nu cred ca ii face placere cuiva sa stea sa moara de foame, doar de dragul de a termina ceea ce a inceput la un moment dat.
Si cu siguranta sunt destule persoane care fac acelasi lucru ca si mine si care de multe ori renunta la timpul alocat pentru mancare in favoarea muncii. Cu toate ca daca stam sa gandim la rece nu o sa fim la fel de eficienti, la fel ca atunci cand am avea stomacul plin. Si cu toate ca starea noastra de foame este doar o necesitate de multe ori o ignoram fara sa ne gandim si la diferitele consecinte.
Asta fac si eu de multa vreme si am ajuns sa imi fie teama de ceea ce mi se va intampla daca nu imi voi respecta orele de masa sau daca voi sari peste mesele din timpul zilei. De fapt cred ca asta este marea mea problema, ma concentrez destul de mult la ceea ce urmeaza sa fac incat uit complet de mine si uite asa sar peste micul dejun (de cele mai multe ori) sau cina.
Ca de, de pranz nu pot sa scap, intrucat este singura mea masa principala, iar asta ar insemna sa fac foamea in acea zi daca sar peste pranz. Recunosc mi s-a intamplat asta de cateva ori si nu m-am simtit absolut deloc bine, din cauza asta am inceput sa evit asemenea momente si sa incep sa-mi pun pe telefon cate o alarma, care sa ma anunte ca mai trebuie sa mai si mananc din cand in cand, nu doar sa muncesc ca o masinarie fara oprire.
Adaugă un comentariu