E deja marti si nu imi dau seama cat de repede a inceput si saptamana asta. Nu imi place sa raman cu treburile in urma, de aceea cand simt ca sunt in criza de timp renunt pe cat posibil la asa numita odihna.Oricum viata mea a fost si va fi in continuare un haos total. Aparent viata perfecta din exterior, vazuta de ceilalti, dar haos si dezastu in interior, traita de mine.
Si acum o sa-mi spuneti cum pot fi eu dezordonata, cand a mea obsesie este sa asez totul la locul lor, totul sa fie perfect, nimic stricat, nimic defect, nimic nelalocul lui. Ei da, nu-i chiar asa, viata mea pe interior este un total haos si un dezastru. Nu sunt femeia perfecta, nu sunt omul care sa nu aiba sentimente (asa cum poate par in conversatiile cu prietenii mei) si nici nu imi aranjez totul asa cum cei mai multi cred.
Sunt un om plin de defecte, un om al carui reguli si le impune tot asa le si incalca. Da, sunt dura si o spun cu zambetul pe buze. Nu imi place sa conversez cu toata lumea sau daca sunt obligata sa o fac, o fac numai pentru ca asta imi este meseria sau pentru ca in fata celorlalti nu vreau sa par o descreierata ce nu are maniere. Imi place sa iau totul sau nimic, genul de pariuri, in care poti pierde tot sau pot castiga tot. Un singur lucru mi-e clar, pariez doar atunci cand stiu sigur ca pot castiga, altfel nu exista pariu.
Doza mea de nebunie ii inspamanta pe putini mei amici, dar in cele din urma s-au invatat ca imi place sa risc, ca imi place sa fac ceea ce multi dintre ei nici macar nu ar indrazni sa gandeasca si in cele din urma, fac ce fac si reusesc tot ce imi propun. Pentru mine nu exista nu pot, exista doar nu vreau. Si cand acel nu vreau apare, atunci e de rau, deoarece nimeni nu ma poate face sa ma razgandesc. Face parte din firea mea, din natura umana, rebela si mereu pe fuga.
Adaugă un comentariu