Ma trezesc de cateva zile cu o teama inexplicabila. Ma gandeam ca poate citesc prea multe stiri inainte sa adorm sau poate ca inca nu am terminat tot ce mi-am propus, iar lucrul asta devenind o obsesie pentru mine mi-a adus o serie de cosmaruri.
Sunt acele momente in viata cand stai sa te gandesti ce trebuie facut, ce ai facut din toate astea, dar care au fost efectele rezultate din actele pe care tu singur le realizezi, chiar si atunci cand nu iti dai seama an de an, luna de luna, zi de zi, momet de moment.
Sunt clipe in care crezi ca tu esti centrul universului, dar in scurt timp te apuca acea teama de care nu poti scapa, care iti da fiori, care te face sa-ti zdrobesti fiecare vis in parte, acea teama care te face mic, mic, mic de tot si nu iti da pace, nu te lasa sa respiri si iti da senzatia ca nu poti face nimic din ceea ce ti-ai propus.
Cu teama sau fara teama trebuie sa mergi mai departe, trebuie sa crezi in visele tale, dar de cele mai multe ori acest trebuie nu se transforma in acel necesar de care ai nevoie atat de mult, de evolutia ta, de foamea ta de cunoastere si de ceea ce tu iti doresti sa ai.
Cu cat iti doresti mai mult un lucru si crezi ca faci imposibilul pentru el, cu atat in timp iti dai seama ca esti pe drumul gresit, si cu cat incerci sa te apropii de visul tau cu atat de fapt te indepartezi de el.
Adaugă un comentariu