Zilele trecute mă uitam de niște case de lemn. Pur si simplu nu mai am chef de nimic. Îmi place atât de mult cum ninge afara si cum se aștern fulgii de nea pe străzile orașului, totul pare a fi magic… Am nevoie de momente magice, am nevoie de trăiri care sa mă facă sa zâmbesc, sa fiu vesela si sa mă facă sa-mi doresc din ce in ce mai mult pentru mine, pentru cariera mea si pentru tot ce este mai frumos in viată mea.
Imi place atat de mult iarna, dar sincer mi-ar fi placut mult mai mult iarna, daca as fi stat undeva intr-un varf de munte intr-o cabana din lemn frumoasa si deosebita. Imi place atat de mult muntele, chiar daca in ultimul timp nu prea a mai avut timp sa ajung pe la munte, sa-i vizitez cararile si sa-i miros florile de pe varfuri, de pe platourile montane…
Cum nu pot sa-mi aduc muntele in casa am vorbit cu unul dintre amicii mei care locuiește undeva la munte si i-am spus despre aceasta dorința a mea de a avea un foișor sau o cabana ceva in curtea mea, dar indiferent de ce aleg sa se facă am vrut si-mi doresc sa fie realizabil din lemn, pentru a putea simți acel miros de munte. El se apropie de mine cu laptopul in brațe si îmi tastează o adresa cu case de lemn foarte frumoase, după care îmi spune hotărât ca o sa găsesc ceea ce-mi doresc fără sa am prea multe bătăi de cap si fără sa fac prea multe calcule.
Imi pare rau ca nu a asistat la discutie si iubitul meu poate asa intelegea si el de ce nu pot trai eu fara munte, de ce imi place atat de mult, dar mai ales de ce sunt atat de mult de atasata de casutele din lemn, de fapt de orice constructie din lemn… pentru ca da indiferent ca este un foisor, vreo terasa in nu stiu ce arbore sau o cabana adevarata – toate imi plac.
Adaugă un comentariu