M-am întors…

M-am întors… m-am întors la lucrurile mele, de fapt doar la ele m-am întors căci alte gânduri nu mai am… Chiar dacă am pierdut momente și zile frumoase asta nu m-a împiedicat să învăț că pot fi fericită și fără cineva anume. Nu mi-am imaginat vreo  clipă că îmi pot creea singură fericirea și că ea, tocmai fericirea nu atârnă nici de o persoană, nici de vreun obiect sau de orice altceva.

Recunosc am plâns. Am plâns suficient cât să înțeleg că mă pot descurca și singură în orice moment. Nu mai am așteptări din partea nimănui le-am pierdut de ceva timp și sincer nici nu aș îndrăzni să mai sper ceva de la cineva. Mi-ar fi plăcut ca totul să fie altfel, dar îmi dau seama că nu sunt perfectă, iar lucrurile mele nu sunt perfecte, la fel și fericirea mea nu e perfectă, dar e plăcută în felul ei.

Am lăsat deoparte trecutul și m-am apropiat cât am putut de mult de prezent, nu e prea plăcut, dar am găsit metoda prin care să-l îndulcesc. Poate că-mi va fi greu să fac asta acum la început, dar știu sigur că într-o zi totul se va transforma într-o joacă și nimic mai mult. Cât despre planuri nu am să-mi mai fac, aștept să treacă timpul și-l voi lăsa pe el să decidă pentru mine ce este bine și ce nu.

Cum la capitolul răbdare stau prost am să încep să mă obișnuiesc să acord fiecărui lucru în parte timpu necesar și adecvat. Încă mai sper ca într-o zi să-mi duc la bun sfârșit fiecare vis în parte. La asta se mai adaugă și neputința mea de a înțelege perfecțiunea lucrurilor, poate că ar mai trebui să mai renunț puțin la perfecțiunea pe care mi-o doresc.

Sau poate că ar trebui să înțeleg că nimeni și nimic nu este perfect și că eu de fapt ar trebui să accept aceste lucruri așa cum sunt ele, fără să încerc a le schimba sau mai rău să deteriorez unele dintre relații. Încă nu m-am hotărât ce voi face mâine, dar cu siguranță nu voi mai fi tristă – nu mai am motiv și sincer mi-a ajuns.

Curând mă voi pune pe picioare, iar atunci voi știi ce și pe cine să aleg…