Sunt suparata, de fapt suparata este putin spus. Cu ceva timp in urma prietenul meu ma tot batea la cap: scrie, scrie, scrie si incerca din rasputeri sa ma faca sa scriu macar un articol pe zi, asa cum sustinea chiar el in fata unor amici, fara sa stie si un mic detaliu… eu eram chiar in spatele lui.
Si pana la urma nu asta ar fi fost problema ci faptul ca are prostul obicei sa spuna cate o minciuna sa spune o minciunica, sa o lasam mai bine asa cum ca el ar fi scris in cateva zile, mai exact doua la numar 15 – 20 de articole si tot se lua de viata mea ca eu am fost plecata la tara si nu am scris nici un articol. Sincer in acel moment in care ma tot certa nu am fost isteata sa intru pe adresa blogului sau si sa vad cate articole a scris, el tot certandu-ma am plecat la somn suparata pe el si intr-un fel rusinata.
Si astazi cand m-am trezit nu stiu ce am vrut eu sa caut in dreptul biroului unde este asezat calculatorul, dar cert este ca uitucul meu iubit si-a lasat blogul deschis. El nu a realizat ca ma pot uita la numarul de articole postate in cele doua zile in care eu am fost plecata; si dupa ce am verificat au inceput din nou discutiile, spunandu-i ca nu imi place sa fiu mintita si mai bine ar face sa-mi spuna adevarul.
Mie oricum imi place sa scriu, dar nu imi place sub nici o forma sa fiu obligata sa fac acest lucru, drept dovada scriu doar cand am eu chef nu cand vor ceilalti. Si da imi place sa scriu despre diverse chestii care ma framanta, ma inspaimanta, iar alteori sunt fericita ca se intampla… pur si simplu asa sunt eu.
Pana la o noua postare aveti grija de voi si incercati sa va bucurati de viata!
Adaugă un comentariu