Sunt buimaca, bezmetica si in cel mai bun caz doar cu parul ravasit asa se intampla sa ma trezesc cam in fiecare dimineata, mai ales dupa multe multe ore de munca, ore de munca, pe care nu le pot inlocui cu asa numitele ore de odihna sau de somn.
Se pare ca anul acesta va trebui sa muncesc putin mai mult, nu pentru ca nu as munci eu de fel, ci pentru ca in ultimul timp s-au cam schimbat anumite lucruri pe la birou, dar si in viata mea personala. Am incercat de cateva saptamani sa-mi formez un nou program de rezistat atat muncii de la serviciu, dar si activitatilor pe care trebuie sa le realizez acasa. Nu vreau sa par o plangacioasa, doar ca uneori imi lipsesc zilele alea frumoase in care eram doar o copilita si toata lumea incerca sa ma protejeze, astfel incat sa am parte de tot ce imi doresc dar si de tot ce aveam eu nevoie.
Acum dupa o anumita varsta, de fapt dupa ce am mai crescut am observat ca pe masura ce inaintez in varsta si devin in curand o bosoroaga asa cum ma tachineaza fratele meu, puterile mele incep sa ma lase, starea de spirit se transforma si devine altceva, iar orele de munca se inmultesc, ce zic eu se inmultesc se multiplica de mii de ori, iar eu, prichijita de mine parca nu mai fac fata acestor provocari mai dese si mai rigide.
Dar pot spune ca atunci cand simt ca nu mai pot, nu mai fac fata si sunt obosita nu-mi ramane decat sa-mi spun in gand: nu am chef azi, nu am chef!
Adaugă un comentariu