Zilele astea am început să-mi croșetez un șal pentru primăvara asta, dar și pentru toamna care o să vină. Mi-am zis ca a venit timpul să creez din ce în ce mai multe lucruri, mai ales dacă sunt din chestiile la care cât de cât mă pricep. Pe lângă ceea ce am început să croșetez acum mai am de terminat și păturica mea pe care am început-o iarna trecuta, dar cum nu am mai avut timp să ajung pe la țară ca să le pot face au rămas neterminate cam toate lucrurile.
Cel puțin pe cele pe care le-am început acasă, chiar au rămas neterminate. Uneori mă simt vinovată pentru că nu am timp pentru toate acele lucruri care îmi plac și care mă fac câtuși de puțin fericită. Încă mai cred că cea mai are vină a mea este că nu îmi fac un program mai strict și că pierd timpul pe nu știu ce nimicuri care mai mult mă împiedică și mă încurcă decât să mă ajute.
Vechea mea problemă și prostul meu obicei să încep câte ceva și să nu mai termin nimic. Nu știu de unde naibii am moștenit prostia asta de obicei, dar am momente în care mă chinuie foarte rău și mă enervez pe măsură. Vreau să fac și eu un lucru cap coadă și văd că mereu mă împiedic de mici detalii, care nu sunt importante, iar eu ca o toantă le dau o valoare mult mai mare.
Începând din aceasta săptămână mi-am făcut un program mai special și mi-am propus să duc la bun sfârșit tot ceea ce am de făcut acum într-un timp scurt. Și n-am uitat nici de o parte importantă din viața mea și anume să-mi văd prietenii, oamenii apropiați la care țin foarte mult.
Când o să ajung să am ceva mai multă grijă și de mine atunci chiar am reușit să-mi fac un program perfect, căci de obicei uit că mai sunt și eu prin peisaj și că mai am nevoie de una alta. Un alt obicei tâmpit pe care nu știu de unde l-am luat și nici măcar egoismul nu mă ajută în această situație…
Habar nu am ce să mai fac, dar sper să reușesc să mă împart în toate treburile, locurile și pentru toți oamenii care au nevoie de mine. Cândva voi ajunge de neînlocuit, asta o știu și de asta sunt sigură.
Adaugă un comentariu