Daca nu m-am saturat si de munca si de toate. Nu mai am timp de nimic, parca timpul asta trece prea repede si eu nu mai ajung si nu mai apuc sa mai fac nimic… offf toate-s impotriva mea!
Ma gandeam sa mai ajung si eu pe la mine la tara sa stau acolo cateva zile, poate asa voi reusi sa ma odihnesc, dar nu… ca se hotarasc altii sa-mi programeze mie viata de parca eu sunt un copilas si nu stiu ce am de facut, nu stiu cum sa-mi programez intalnirile, treburile si mai ales sa-mi rezolv problemele.
V-am zis ma simt din ce mai obosita, de odihnit nu pot sa ma odihnesc, nici orasul asta nu imi mai place mi se pare ca este prea mic pentru aspiratiile si visele mele. Simt ca usor, usor ma irosesc intr-o lume care nu-mi apartine si nu-i apartin.
Am incercat sa-mi fac treaba cat mai bine, sa incerc sa-i ajut si pe ceilalti, dar acum simt nevoia de singuratate, de intimitate, de acel ceva care sa ma faca fericita, fara sa fiu nevoita pentru a da ceva la schimb pentru a simti acel stop de fericire.
Adaugă un comentariu