Nici nu m-am obișnuit bine să stau acasă, că al meu concediu s-a și terminat. Mare lucru nu am reușit să fac. Din 5 zile libere, două le-am petrecut la muncă. Nici dacă îmi doream asta și nu mi se întâmpla, cred că cineva nu a fost de acord să stau acasă liniștită. Și pe lângă toate treburile de pe aici, de prin casă se mai adaugă și celelalte pe unde m-am implicat și am reușit oarecum să mai fac câte ceva.
Nu pot să mă plâng îmi place să am activitate, îmi place să-mi petrec întregul timp muncind și producând anumite lucruri ce-mi dau satisfacție. Și nu! Nu este vorba numai de bani, mai sunt și alte lucruri care-mi plac și prefer să le păstrez numai pentru mine.
Știu sunt puțin cam egoistă și îmi asum acest lucru, la fel cum mi le asum și pe celelalte, fără prea mari bătăi de cap. Și totuși în concediul ăsta îmi doream să dorm ceva mai mult, îmi doream ceva mai multă relaxare și cam atât. E bine că într-un final am reușit să ies cu verișoara mea, mai mică, Ana afară la alergat.
concediul fără pauză, fără odihnă
Probabil că dacă ea nu ar fi tras de mine să mergem împreună nu aș fi ieșit deloc și mi-aș fi petrecut tot concediul în fața calculatorului la fel ca acum. Nu mă plâng pentru că am de muncă, ci mă plâng pentru că uneori uit să mai ies din treburile mele și ignor pe toată lumea, iar asta nu-i bine.
De fapt chestia asta mi-a adus destule probleme până acum și mă străduiesc să o schimb, ca să pot deveni un om normal. Nu știu dacă eu trăiesc într-o altfel de lume sau lumea din jurul meu e puțin aeriană.
Oricum am observat că sunt destule persoane cu capul în nori ce sunt foarte credule și uită să-și mai facă un viitor. Nu știu câți dintre voi v-ați stabilit deja prioritățile, dar eu una nu am de gând să mai pierd timp așa aiurea pe nimicuri.
Adaugă un comentariu